Arhive etichetă | frenciugi

Atunci când Hristos te surprinde…

IMG_20140109_151433000Atunci când Hristos te surprinde îți ia ceva timp să-ți revii, încercând să înțelegi ce se întâmplă. Așa mi se întâmplă de o bună perioadă de timp și probabil că așa mi se va întâmpla și în continuare. Când pui suflet în ceva, indiferent de cât de ocupat ești, nu te mai poți opri. Ești purtat de un val al iubirii care nu te mai lasă să renunți la nimic din ce știi ca i-ar bucura pe cei de lângă tine. Nu este o consecință a bunătății din noi, ci o stare în care ne găsim tocmai pentru a ne ajuta, pentru a ne descoperi neputințele prezente în sufletul nostru.

Copiii sunt în general iubiți de toată lumea. Oamenii îi prețuiesc și deseori încearcă să îi ajute. Vedem această tendință mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă, după care se așterne, de obicei, o tăcere supărătoare. Hristos e Hristos tot timpul anului, iar noi creștini tot timpul anului. Nu îți poți lua această titulatură doar în anumite perioade și în anumite momente. Ori ești tot timpul, ori nu mai ești. Acest aspect nu ține cont de nimic: nici de starea ta sufletească, nici de oboseala sau supărarea cauzată de cineva. Linearitatea acestei vieți este obligatorie din acest punct de vedere. Creștinul care-i creștin doar când vrea el, acela nu e creștin. O asumare a acestui fapt este esențială, iar neasumarea acestuia o vad ca pe o lepădare tăcută. Lepădare de cine? Cum adică de cine? De Hristos. Comportamentul nostru din unele probleme simple arată și cum vom reacționa în altele mult mai complexe.

Una dintre situațiile acestea a fost și cazul satelor Cioca Boca, Bîcu și Frenciugi. Ultimul din acest șir a fost satul în care am întâlnit un alt preot care-și pune sufletul pentru oamenii de acolo. Scopul meu nu este de a lauda acest preot, ci de a vă expune cum stă situația acolo. Părintele a primit cu mare drag ajutoarele pe care le-am strâns cu ajutorul vostru. După cum vă spuneam, o parte din banii strânși înainte de Crăciun sunt încă la mine. Aproape 1100 de lei vor fi cheltuiți pe alimente în special, în luna februarie a acestui an. Însă, până a ajunge acolo am primit zilele trecute un telefon de la părintele. Mi-a povestit în câteva cuvinte despre un tânăr din parohia sa. Un om de 27 de ani care a avut un accident în urma căruia i-a fost tăiat o parte din piciorul drept. Treburile erau simple. Băiatul nu are posibilități financiare nici măcar pentru a-și face un dosar medical/de pensionare. Cu toate că am avut un oarecare scepticism, am dat de-un om bun care s-a oferit să se ocupe de acest caz, dat fiind că avea deja anumite informații cu privire la pașii care trebuie urmați. Evident, nu pot decât să îi mulțumesc și să-L rog pe Dumnezeu să-L ajute în această lucrare.

Am simțit nevoia să vă spun și vouă despre el. Poate sunt dintre voi care doresc să ajute acest om, fie material, fie prin rugăciune. Se numește Iulian Ciprian și are nevoie de ajutorul nostru. Știu că sunt multe astfel de cazuri, uneori suntem cu toții iritați de multitudinea lor, însă avem datoria de a încerca să îi ajutăm. Rămâne de văzut dacă vom reuși sau nu să facem ceva.

Atunci când Hristos te surprinde, îți dai din nou seama că fără El nu poți trăi. Că oricât ți-ar fi de greu în viață, oricât de mare ar fi suferința ta, nimic nu se compară cu ce simți atunci când nu-L mai ai. Și Hristos este în fiecare dintre semenii noștri. Dacă vom vedea acest lucru, nu vom mai fi nepăsători. Hristosul din sufletul nostru îi iubește pe toți și vine la cei ce-L cheamă. Avem nevoie unul de altul, fără a profita și fără a ne minți. Avem nevoie de noi, fiecare în parte. Am nevoie de tine…

Cu nădejde,

eu.

Anunțuri