Arhive etichetă | danion vasile

O nouă apariţie la editura AREOPAG- „MI-E DOR DE TINE, DOAMNE”- Cătălina Dănilă

În curând va putea fi achiziţionat romanul „MI-E DOR DE TINE, DOAMNE”, al Cătălinei Dănilă, de la librăriile online.

Detalii la e-mail: catalina_danila2000@yahoo.com

Deoarece mai mulţi tineri mi-au cerut o parte din roman pentru a vedea dacă merită sau nu cumpărat, postez mai jos o mică parte din acest. Aşa începe….:
Ploaia nu încetase de câteva zile. Simţeam cum lacrimile mele erau totuna cu lacrimile cerului. Dumnezeu îmi arăta, pentru a nu ştiu câta oară, că nu mă pot despărţi nici de El, nici de creaţia Sa măreaţă. Cu toate că şi eu făceam parte din ea, uneori mă pierdeam printre lacrimile mele… sau printre lacrimile oricui altcuiva care se afla în preajma mea. Am vrut adesea să cred că pot rezista fără nimeni şi nimic în jurul meu. Cu nevoia aceea cruntă de singurătate, de delăsare şi până la urmă de răzvrătire, am vrut să neg lumea care era atât de prezentă în viaţa mea… E greu să simţi că nu mai ai pe nimeni. Pe moment, erau mai multe modalităţi de stopare a viitorului şi continuare monotonă a unui trecut ce fusese pe atât de fericit şi dureros, încât îmi lăsase urme adânci în suflet. Prezentul era… ploaia. Ploaia mă ajutase în decursul timpului să rezist. Cum apărea un necaz, cum dădeam de ploaie. Adesea o în-trebam dacă nu s a săturat să mă urmărească…
Întreaga mea fiinţă se obişnuise cu ploaia. În-cepusem cu adevărat să cred că ea va fi singura ea, singura chestie la feminin care îmi va fi alături şi la necazuri. Buluc deasupra mea, necazuri încărcate cu bucurii şi veşnice bucurii încărcate cu necazuri, făceau ca în sufletul meu plin ochi de neputinţe, nevoi şi păcate să nu mai domnească pacea. Or, eu eram un om respectabil, cu o anumită situaţie fundamentată pe ştiinţă, care la rândul ei fusese şi ea fundamentată de ceva anume, care indispensabil fusese fundamentat de fundamentarea… STOP! Dumnezeu o şti care şi cum. Numai că eu pe atunci nu credeam în El. Şi iaca, că vreau ori nu vreau, singura chestie feminină din masculinul meu trainic era ploaia, nesătulă de lacrimile mele reci.
În căutarea a ceva care să mă împlinească, m am trezit umblând de nebun pe străzile pustii ale oraşului. Peisajul perfect pentru ca doamna moarte să îmi facă o vizită pe cât de scurtă pe atât de purtătoare de un important şi unic scop: să mă ia într un scurt concediu în veşnicie. Ţin să cred că vă imaginaţi deja acest magnific peisaj: noapte, ploaie… şi nimeni pe stradă, dar şi un dor neştiut în umilul meu suflet, care nu şi mai găsea liniştea. Cum e posibil să i se întâmple una ca asta unei persoane ca mine, care cu puţin înainte tuna şi fulgera în faţa Sfintei Adunări Naţionale din cadrul unei familii aflate şi ea, săraca, într o cruntă mocirlă? Simplu: am negat tot.
– Sunt un nimeni! striga el cu toată puterea. Mi e scârbă de mine, fraţilor! Viaţă de nimic ce eşti! Şi tu, tot la feminin, deşteapto! M aţi înnebunit toate. Dar măcar ploaia…
Plângeam în continuare şi voiam neapărat să se vadă că plâng, că mă doare, că sufăr aşa cum ni-meni nu mai suferise până atunci. Eram un om distrus, fără nicio şansă reală de viitor, pus şi el sub pecetea iubirii pătimaşe din cauza căreia suferisem atât. Mă trădaseră toate chestiile la feminin, iar singura pe care o iertasem era banala ploaie: cea care aproape că reuşise să îmi înece întreaga fiinţă.
Pe mijlocul drumului acest om îşi târâia pi-cioarele. Îl zărisem de departe, chiar din capătul străzii, cum mergea şi striga cu durere. Încercând să îmi ridic privirea spre chipul lui, încet încet am reuşit să descopăr că era un băiat foarte tânăr, probabil vreun student rătăcit şi lovit în adâncul sufletului de ceva… sau de cineva. I am zărit de departe blugii şi geaca pe care o purta, dar şi părul lui care în ciuda ploii abundente îi rămăsese creţ. Eram undeva la circa zece metri de el, când am avut impulsul să l strig. Din păcate nu am mai apucat: din spate, într o fracţiune de secundă, o maşină de culoare neagră îl aruncase la câţiva metri, pe trotuar…

CU HRISTOS ÎN CELULĂ – conferinţă Iaşi, 19 martie 2012

 

 

Doamne, ajută. Luni, 19 martie, va avea loc cea de-a patra conferinţă dedicată sfinţilor închisorilor, din cadrul campaniei Areopag “Din temniţe spre Sinaxare”. În anii 2009, 2010 şi 2011 sfinţii mucenici şi-au făcut simţită prezenţa într-un mod minunat, prin izvorârea de mir din sfintele moaşte. Anul acesta, racla nu va mai fi adusă, întrucât se află în Sfântul Munte Athos, spre închinare, la Schitul românesc Prodromu, dar vor fi aduse alte sfinte moaşte de la Aiud. Vă rugăm să îi anunţaţi pe toţi cei interesanţi, din Iaşi şi nu numai…

 

Danion Vasile

Luni, 19 martie 2012, va avea loc la Iași conferința dedicată Sfinților Închisorilor

Doamne, ajută.

Campania „Din temniţe spre Sinaxare”, iniţiată de Grupul Areopag, continuă.
Luni, 19 martie 2012, în ziua trecerii la Domnul a lui Virgil Maxim, la Iaşi va avea loc o nouă conferinţă dedicată sfinţilor închisorilor.
În ultimii trei ani, la conferinţele precedente, Dumnezeu a arătat o minune, din racla cu sfinte moaşte ale unui mărturisitor de la Aiud a izvorât mir. În prezent racla se află la Schitul românesc Prodromu, în urma unei minuni trăite de părintele Iulian, duhovnicul schitului – detalii pe sfintiiinchisorilor.ro (acolo este pusă spre închinare pelerinilor, alături de moaştele altor sfinţi).

Se vor lansa volumele „Cu Hristos în celulă”, de Aspazia Oţel Petrescu, şi „Minunile sfinţilor închisorilor”.

Lista completă a invitaţilor, ca şi alte detalii, pe www.sfintiiinchisorilor.ro

Vă rugăm să îi anunţaţi pe cei interesaţi.

Cu mulţumiri,

Danion Vasile

preluat de pe: http://ciprianvoicila.blogspot.com/2012/02/luni-19-martie-2012-va-avea-loc-la-iasi.html

MINUNILE SFINȚILOR ÎNCHISORILOR

MINUNILE SFINȚILOR ÎNCHISORILOR

-comunicat privind minunea din 19 martie 2011-


 


Motto:

“ Nimic din ce-a durut nu ne mai doare,

am îmblânzit și lanțul și celula

Și-avem atâția sfinți în închisoare

că ne săltam în fața lor căciula.”

 


Întru pomenirea minunii săvârșite  în anul 2009, dar și în 2010, anul acesta, la Teatrul  « Luceafărul »  din Iași, începând cu ora 18, creștinii s-au putut folosi de cuvintele invitaților: părintele Ioan Sișmanian de la Petru Vodă, teologul Marian Maricaru care a citit un cuvânt transmis de pr.Aldea, sociologul Ciprian Voicilă și scriitorul Danion Vasile, dar și de prezența celor două racle cu Sfinte Moaște. În afară de cei enumerați mai sus, s-au făcut auzite și vocile părintelui profesor Mihai Valică și a părintelui Hrisostom Manolescu, care a fost prezent anii trecuți la conferință; aceștia din urmă au intervenit în direct prin telefon, susținând cu aceeași profunzime tema abordată. Deasemena, în timpul conferinței au fost proiectate mai multe înregistrări (cu părintele Iulian din Sf.Munte, și cu monahul Augustin de la Aiud). Înregistrarea monahului de la Aiud, nu a făcut altceva decât să ateste cruzimea chinurilor la care au fost supuși sfinții mucenici, dar și credința care i-a ajutat să treacă cu bine peste toate, iar Pr.Iulian ne-a reletat minunea ce i s-a petrecut. Să ne amintim în acest caz de cuvintele pline de înțelepciune ale Sfântului Mucenic Valeriu Gafencu, care a spus: “ Cei care m-au lovit m-au împins mai tare în brațele Domnului și pentru aceasta le mulțumesc.” Ca și anii trecuți, invitații au vorbit despre minunile sfinților închisorilor, despre repere și mărturii pe aceeași temă, astfel încât au fost lansate volumele   « Mărturisitorii- minuni, mărturii, repere » și « Din temnițe spre sinaxare ». Spre bucuria tuturor, sala a fost plină și în acest an, dovadă a evlaviei credincioșilor față de sfinții închisorilor.

Am început acest comunicat printr-un fragment din poezia « Veșnicie » de Andrei Ciurunga. Am făcut acest lucru pentru că și noi, toți cei prezenți la conferință, în timp ce unii se închinau la sfintele moaște, am ajuns să ne săltăm căciulile, și să ne plecăm genunchii în fața sfinților. Minunea s-a repetat, dar consider că este necesar să adaug că putem vorbi despre o dublă minune. Scriitorul Danion Vasile a venit la această conferință cu două racle, din ambele izvorând mir la final. Fiind undeva în spatele sălii împreună cu unul dintre conferențiari, așteptam ca lumea să se închine, și apoi să merg și eu. În acest timp, o anumită persoană m-a întrebat dacă nu simt un miros puternic de mir; am răspuns că nu, și am continuat să discut cu Ciprian Voicilă. Asta când, Danion Vasile, de pe scenă a anunțat că minunea se repetă. Încă mai erau la rând câteva zeci de persoane, atunci când m-am grabit să ajung lângă raclă și să văd. Nu a trebuit să mai ajung acolo pentru a mă convinge că minunea s-a repetat, căci la câțiva metri de raclă fiind, un miros foarte puternic a fost simțit în mai multe rânduri. Am așteptat apoi ca toți oamenii să se închine, și atunci când am ajuns și eu lângă racle, am simțit din nou un miros foarte puternic, un miros ce nu poate fi descris în cuvinte, care nu se aseamănă deloc mirosului unui mir obișnuit. Ne-am închinat cu toții cu mare evlavie, și cu o și mai mare siguranță ca mucenicii din închisori sunt sfinți, sunt bineplăcuți lui Dumnezeu. Vrând să analizez mai mult aceste cuvinte, țin să amintesc cuvintele IPS IUSTINIAN CHIRA, care a spus: “…..Ei s-au jertfit pentru noi. Și chiar dacă acuma se pune problema ca să fie trecuți în rândul sfinților, ei nu trebuie să fie trecuți în rândul sfinților. Ei sunt sfinți, prin sacrificul lor.” Tocmai asta au înțeles cu singuranță cei care erau sceptici în privința minunii din anii trecuți. În același timp, cuvântul Mitropolitului Bartolomeu Anania, a căpătat iarăși valoare seara trecută: „Cred că timpul canonizarii lor a sosit…” După anunțarea repetării minunii, am rămas în număr destul de mare și ne-am rugat cu toții sfinților închisorilor, citind acatistul Sf.Mucenic Valeriu Gafencu și rugăciunea pentru proslăvirea noilor mucenici. Este de prisos să spun bucuria din sufletele celor prezenți acolo, dar și a celor care au aflat imediat după. Am avut cu toții parte de încă o lecție duhovnicească, de încă o minune din partea mucenicilor din închisori. Consider că am fi putut spune cu toții, la final, că minunat este Domnul întru sfinții săi….(Psalm 67.36). Trebuie să adaug și că această conferință a fost transmisă în direct pe www.apologeticum.wordpress.com, unde se găsește și acum înregistrarea.

Închei prin a spera că rugăciunile noastre către Sfinții Închisorilor vor fi neîncetate, prin a mulțumi Domnului pentru binecuvântarea trimisă, și prin a spune:

„ Bucurați-vă Sfinților Mărturisitori care în temniță Golgota neamului românesc ați suit!”

 

 

Cătălina Dănilă

20 martie 2011

Minunile Sfinților Închisorilor- Iași,19 martie 2011 (faceti un click pe portiunea alba pentru a vedea afisul)


 

 

Sambata, 19 martie 2011, la ora 18.00, la Teatrul Luceafarul din Iasi va avea loc conferinta: Minunile sfintilor inchisorilor. Vor vorbi părintele Alexandru Sabău, Ciprian Voicilă, Danion Vasile, Ioan  Vlăducă şi alţi invitaţi. Se împlinesc doi ani de când dintr-o raclă cu sfinte moaşte de la Aiud a izvorât mir în faţa credincioşilor, după o conferinţă care a avut loc în aceeaşi sală. Anul trecut, în aceeaşi zi, minunea s-a repetat. Nu organizam o conferinţă la care lumea să vină să vadă o minune. Minunile nu sunt pe bandă rulantă. Dar organizam o conferinţă în care se va prezenta cartea Mărturisitorii din închisorile comuniste. Minuni. Mărturii. Repere, în care se va vorbi despre mulţimea de minuni care s-au întâmplat deja (un capitol este doar despre minunile făcute cu sfintele moaşte care au izvorât mir la Iaşi).