A venit toamna, așa cum știe ea să vină în fiecare an. A venit toamna în afara sufletului meu, cu vânt și ploaie, dar a venit și în adâncul sufletului meu, cu bucurii tainice. Oare de ce a ajuns la mine sub două forme atât de diferite ? Începusem să iubesc starea de amorțeală în care mă aflam, începusem să mă conformez cu ideea că e bine așa cum e, chiar dacă nu era așa. Atunci când iubești ceva sau pe cineva, te atașezi imediat de acel om sau de acel lucru. Eu iubesc mult toamna, chiar dacă uneori cârtesc din cauza frigului. Dar, toată vara m-am gândit cât de frumos va fi la toamnă. Acum mă gândesc cât de frumos va fi la iarnă, și tot așa. Oare așa gândim cu toții? Ne dorim tot timpul și altceva, nemulțumindu-ne nicicând cu prezentul? A fost o vară frumoasă, cu timpuri și oameni noi care au rămas cu lacrimile și zâmbetele lor în sufletul meu doritor de mai bine. Mi-am făcut timp să privesc mai des cerul, luna şi stelele. Am avut parte și de momente triste, am trecut și prin momente dificile și neplăcute, însă când privesc înapoi văd că toate au avut rostul lor. Am întâlnit vara aceasta oameni nefericiți, care aveau fericirea la ei în casă, dar nu știau cum să o trăiască. Am întâlnit și oameni fericiți, care sunt în această stare tot timpul, fară să se gândească că ar putea trăi altfel. Am stat alături de oameni care nu au un duhovnic și care nu merg la biserică niciodată, și am văzut neîmplinirea lor. Însă, marea mea bucurie a fost atunci când am stat alături de oameni cu viață sfântă, care mi-au răspuns la întrebări pe care nu le spusesem și pe care doar eu le știam. Oameni care își închină viața lor lui Hristos, slujind celor din jur mereu. Oameni care se bucură atunci când tu te bucuri, oameni care plâng odată cu tine. Vara, cu toate ale ei, a plecat, iar noi mergem mai departe. Vin noi și noi bucurii, noi și noi motive de tristețe, poate. Oricât de greu ne-ar fi, dacă vom fi conștienți că Dumnezeu este alături de noi și nu ne părăsește niciodată, vom birui toate încercările. Dostoievski spunea că un om este nefericit pentru că nu ştie că este fericit,. Fiți fericiți cu tot ce aveți, bucurați-vă alături de cei dragi, spuneți mai des te iubesc, celor pe care-i iubiți, plimbați-vă mai des și nu vă întristați fară motiv. Dumnezeu ne vrea fericiți, împliniți, mântuiți. Acum zâmbiți sau plângeți? Aș vrea să știu. Poate ne vom putea ajuta! Putem începe de acum. Eu cum te pot ajuta pe tine?
P.S. Fotografiile sunt din locurile minunate în care am fost vara aceasta.
Cătălina Dănilă 