Arhive

Un nou site

Dragi prieteni,

Vă anunț că nu voi mai posta pe acest blog. Am luat hotărârea de a îmi face un site oficial, drept pentru care de acum înainte noutățile vor apărea acolo.

www.catalinadanila.ro

Cu prietenie,

Cătălina

Anunțuri

O nouă apariție la editura Areopag – „Mi-e dor de Tine, Doamne” ediția a 2-a

cop.Danila.Mi-e.dor.de.Tine.130x200.pdf-page-001

Fiecare perioadă are bucuriile și necazurile ei.

M-am gândit să împart cu voi bucuria din sufletul meu. “Mi-e dor de Tine, Doamne” a apărut din nou sub ochii celor care-și doresc să o citească sau recitească.

Ediția a doua cuprinde în plus un fragment din “Romanul omului bolnav de toate” ce va apărea în curând.

Cei care mai doriți cartea, vă rog să-mi scrieți. Site-ul catalinadanila.ro care apare pe copertă va fi disponibil zilele viitoare.

Mulțumesc tuturor pentru înțelegerea pauzei de doi ani în care nu am mai publicat nimic, însă vă mulțumesc mai ales pentru rugăciunile voastre și pentru sprijinul din momentele mai grele prin care am trecut în ultima perioadă.

Cu prietenie și bucurie întru Hristos,

Cătălina.

Să fim alături de noi! -noutăți-

DSCI5189

Să fim alături de noi! se apropie de o aniversare și implicit de un final. Proiectul nostru împlinește mâine nici mai mult, nici mai puțin: o lună. O lună de zile în care, din dragoste pentru Hristos și neamul românesc, din dragoste pentru copiii săraci și fericiți ai satelor Bîcu și Cioca-Boca, v-ați jertfit. Mi-ați fost alături nu mult, ci foarte mult. Mă așteptam la aceasta, am avut încredere în Ortodoxia pe care vreau să cred că o trăim în fiecare zi, o respirăm și o împărtășim și celorlalți. În aceste zile, mai mult decât în oricare altă perioadă, am vorbit cu Hristos despre tot ce se întâmplă. Nu doar eu am vorbit cu El, ci și voi. O, Doamne! Am fost zeci, poate sute de persoane care am discutat cu El, spunându-i absolut tot ce ne dorim, tot ceea ce încercăm să facem noi, oameni cu neputințe. Hristos a coborât în inimile noastre și ne-a dat putere. Am simțit tare mult ajutorul lui Dumnezeu în această perioadă. Am pornit campania simțind că vom reuși ceva, dar recunosc că nu m-am gândit că voi aduna în jurul meu atât de mulți oameni minunați.

Așadar, vreau să vă împărtășesc și vouă o parte din realizări. Au fost adunate haine foarte bune, de calitate, în jur de zece saci. Avem ghiozdane, rechizite, jucării, tot felul de alte jocuri ( gen puzzle), produse de curățenie și de igienă, cărți și altele. Tot ceea ce am adunat va ajunge acolo cu un microbuz, dat fiind că în total materialele adunate sunt într-o mulțime de saci, pungi și cutii.

Oare mai este nevoie să vă mulțumesc? Nu cred. Simt că atunci când mi-ați întins mie, inițial, o mână de ajutor în această campanie, deja sufletul vostru s-a bucurat. De ce cred asta? Pentru că și al meu se bucură, zâmbindu-mi în fiecare zi. Da, acesta e adevărul. Împreună putem face niște lucruri minunate, niște lucruri de care până și noi ne mirăm uneori.

Cu ajutorul lui Dumnezeu sper să ajung acolo peste o săptămână-două. Încă mai avem timp. Nădăjduiesc să mai strângem produse de curățenie și igienă, dar mai ales alimente. Dat fiind că alimente încă nu am strâns deloc, sper din tot sufletul să reușim măcar câteva să adunăm…

Aștept cu bucurie să-mi revăd copilașii mei de suflet, omuleții la care m-am gândit intens în ultima perioadă, sufletele de care îmi este dor. După acel moment voi reveni cu bilanțul campaniei, material și sufletesc, dar și cu fotografii. Îmi doresc ca și voi să gustați din bucuria noastră, chiar dacă acest lucru se va întâmpla în fața calculatoarelor.

 

                                                            Cu bucurie,

                                                                        Cătălina

 

 

Să fim alături de noi!

 

DSCI5189Motto: Sfânta Scriptură ne învață: “ Nu furăm numai când luăm ceva de la celălalt; furăm  și când nu împărțim ceea ce avem.”

( din Gură de Aur, atletul lui Hristos, de  Virgil Gheorghiu)

Doamne, ajută!

Propun să ne ajutăm pe noi. Le dăm lor o mână de ajutor, însă tot pe noi ne ajutăm…

E un mesaj cât se poate de real, vă rog să citiți din experiența mea de săptămâna trecută… Distribuiți cât mai mult acest mesaj!

Pe scurt: Strângem de toate pentru niște copii care au nevoie de noi. Vorbim de satele Bîcu și Cioca Boca din județul Iași. Pentru detalii contactați-mă!

Vă scriu în niște clipe grele, în niște clipe care cântăresc mult pentru mântuirea mea și a voastră. Cred că toți am trecut prin momente mai puțin plăcute în viață. La toți ne-a fost greu uneori, însă cred că puțini dintre noi știu ce înseamnă să nu ai ce mânca. Poate niciunul nu a renunțat la școală din clasa a V-a pentru că nu mai avea cu ce se încălța… Poate voi știți ce înseamnă bucuria când mâncați o clătită, de exemplu, dar nu știți bucuria unui copil atunci când are în mână o felie de pâine… Noi știm să ne bucurăm doar pentru lucruri mari, ei însă se bucură pentru lucruri despre care noi credem că ni se cuvin.

Există sate în România unde lucrurile sunt altfel decât în casele noastre. Unde o singură carte valorează mai mult decât toată biblioteca mea, unde o pâine ajunsă la ei valorează mai mult decât o porție de fructe de mare mâncată de mine. Unde un zâmbet ți se oferă doar pentru că ai mers acolo, în mijlocul lor. Unde copiii încă mai au timp să privească cerul și să se bucure de frumusețea stelelor. Ei au nevoie de multe, dar se bucură că au pe cine lua în brațe, că au cui spune Te iubesc.

Mă simt datoare față de ei. Știu sigur că Dumnezeu m-a trimis acolo cu un scop, iar scopul acesta nu s-a încheiat când am părăsit acele sate. Am nevoie de voi, de toți cei care mă cunoașteți sau încă nu mă cunoașteți. Am nevoie să fiți alături de mine în aceste momente, pentru ca apoi să fim împreună alături de niște copii care au mare nevoie de noi.

Vorbim de un ajutor ce poate consta în orice. Avem nevoie de haine pentru copii de la cei mai mici pana la 14-15 ani, de alimente, de rechizite, de produse de curățenie, de orice. Ceea ce pentru voi valorează puțin, acolo va valora foarte mult. Propun să strângem de toate, timp de vreo 2-3 săptămâni, la mine, iar apoi eu îmi iau angajamentul să merg cu o mașină, eventual microbuz să duc totul acolo. Le voi lăsa preotului din sat, iar el va împărți după cum știe mai bine. Eventual, dacă vreți să mergeți direct, e și mai bine. Nu vă cer mult, ci oricât de puțin. Haideți să ne luăm de mână și să facem o treabă bună. Hristos ne va iubi și mai mult!

Cei care doriți să ajutați, lăsați-mi un mesaj fie aici, fie pe Messenger. Chiar dacă nu puteți contribui cu ceva material, pomeniți-mă la rugăciune și distribuiți mesajul. Nu se știe de unde va veni un ajutor…

Cătălina Dănilă

catalina_danila2000@yahoo.com

A apărut numărul 41 al revistei „Familia ortodoxă” , publicaţie pe care v-o recomand!

Din paginile revistei:

Părintele Paisie de la Sihla: „Rugaţi-vă din inimă!”

Acum, noi, bătrânii, nu mai avem cuvinte de folos cum aveau părinţii noştri. Ne-a luat Dumnezeu darul şi puterea cuvântului, pentru că nici noi, nici cei ce ni-l cer nu-l împlinesc cu fapta. Spunem noi câte un cuvânt de sfătuire celor care vin până aici, dar când aud că trebuie să-l pună în practică, adică să se roage mai mult, să postească, să ierte pe aproapele lor, se întorc abătuţi acasă. Spun la unii de zece ori să lase beţia şi desfrânarea ca să nu-şi piardă sufletul, dar ei, deşi făgăduiesc, le fac mai departe. Am însă şi suflete care ne întrec pe noi. Numai cât deschid gura, ei şi încep a face cu fapta lucrul lui Dumnezeu.

Există o conspirație inconștientă îndreptată împotriva copiilor?

 Virgiliu Gheorghe

Spunem că suntem manipulaţi şi nu ştim adevărul? Poate că da, însă am păţit aceasta tocmai pentru că ne-am pus credinţa în curentele zilei, în revistele la modă sau în ce se spune la televizor. Şi, mai presus de toate, ne-am încrezut în mintea noastră. Suntem manipulaţi
pentru că noi înşine ne-am predat pe mâna lor atunci când ne-am hotărât să ne facem singuri socotelile, în afara lui Dumnezeu. Căci ce altceva este planificarea familială decât să spui un permanent „nu” lui Dumnezeu, Celui ce, în Evanghelia Sa, ne încredinţează că „oricine va primi în Numele meu pe unul din aceşti copii, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine?” Marcu 9:37

Mai mulți copii în familie- problemă sau avantaj?

Psiholog Irina Constantinescu

Este adevărat, o familie mare înseamnă o investiţie serioasă de timp, energie şi bani. Pe de altă parte, avantajul de-a avea mai mulţi fraţi nu poate fi înlocuit de nimic altceva…

O româncă în America: Cum ne-am apucat de homeschooling- File de jurnal (IV)

2 noiembrie
În ultima vreme, cel puţin două persoane, femei trecute de 50-60 de ani, mi-au spus cu puţină reticenţă că nu ar fi putut face homeschooling cu copiii lor. Şi asta mă face să mă simt puţin ciudat, un fel de alien1, pentru că nimic din ceea ce ţine de homeschooling nu mi se pare extraordinar. Şi nici eu nu sunt o femeie specială, care să aibă calităţi deosebite.
De un an de zile de când am început, mi-am dat seama că homeschooling-ul nu e greu. Nu cere eforturi supraomeneşti. Nu trebuie să ai o răbdare îngerească. Pregătirea mea e destul de bună ca să fac faţă cel puţin la clasele I-IV. Şi cred că orice părinte cuceva educaţie şi conştiinţă e la fel de pregătit ca mine.

Despre relaţiile dinainte de căsătorie (I)

Prof. Psiholog Nina Krighina

Pentru întemeierea unei căsătorii, cel mai important lucru e ca tânărul să aibă hotărârea de a deveni familist – o hotărâre fermă, să fie pregătit să-şi facă o familie. Foarte importantă este totodată şi crearea unor relaţii înainte de căsătorie între cei doi tineri – o perioadă de cunoaştere, de apropiere şi de trăiri comune.

Comportamentul masculin şi stresul cresc rata cancerului de sân cu peste 300%

 Virgiliu Gheorghe

 După o cercetare amănunţită a factorilor de risc privind apariţia cancerului la sân, am constatat cu uimire că unii dintre cei mai importanţi factori nu sunt mediatizaţi deloc, ca şi cum nici nu ar exista, iar alţii – precum avortul şi deodorantele – sunt trecuţi la capitolul impact minimal sau… fără impact! Înschimb, organizaţiile medicale şi mass-media scot în evidenţă factori care nu audecât o influenţă minoră, sau factori genetici şi de ambient, care oricum nu potfi evitaţi. Care este oare motivul acestor omisiuni? De ce femeile nu sunt corectinformate asupra factorilor de risc în ordinea ierarhică a importanţei lor? Oareo bună informare, urmată de o campanie de prevenire şi combatere a acestorfactori nu ar putea constitui şansa unei alegeri „de viaţă şi de moarte” pentruzecile de milioanele de femei care fac cancer la sân în toată lumea?

Politici sociale vechi pentru vremuri noi (II)

Alina Mirică

Ca o alternativă eficientă a comunităţii familiale tradiţionale, Reich propune colectivitatea care are la bază conştiinţa de clasă, singuracapabilă să dezvolte instinctele colectiviste (condiţie sine-qua-non a manipulării eficiente). Ea este rezultatul procesului de deconstrucţie a comunităţii. Înţelegând că omul nu poate renunţa la existenţa-împreună pentru că o are sădită ontologic în sine din momentul creaţiei, prin suflarea lui Dumnezeu, Reich a propus crearea unui surogat care să dea iluzia unei comunităţi:colectivitatea, bazată pe conştiinţa de clasă (…)

Vaccinurile: să alegem în cunoştinţă de cauză!

Cristela Georgescu

Despre vaccinare există adevăruri incontestabile,care însă au fost restricţionate înmod deliberat, manipulativ sau intimidant.Mulţi părinţi îşi doresc ca doctorul să lespună dacă e bine sau nu să-şi vaccineze copilul.
În orice fel de decizie, însă, esenţială esteasumarea responsabilităţii consecinţelor, maiales când rezultatele nu coincid cu aşteptările.Această asumare presupune renunţareala dreptul de a blama pe oricine altcineva,
inclusiv pe sine însuşi, pentru consecinţelealegerii făcute, dar şi un grad sporit devigilenţă şi auto-educare pentru a preveniurmările nedorite.

 „Teologia empirică” potrivit învăţăturii Părintelui Ioannis Romanidis (IV)

ÎPS Ierothei Vlahos, Mitropolit de Nafpaktos

Raiul şi Iadul există [ca Rai şi Iad] doardin perspectiva omului, nu şi din perspectivalui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat Raiul şiIadul [aşa cum le percepem noi], ci omul estecel care Îl trăieşte pe Dumnezeu ca Rai sau caIad. Dumnezeu este Lumină [necreată] şi lumineazătoată lumea. Despre lumina creatăputem spune că are două însuşiri: lumineazăşi arde – unii sunt luminaţi de ea, iar alţii suntarşi. Dacă punem la soare o lumânare şi puţinnoroi, ceara va începe să se topească şi noroiulsă se întărească. La soare, substanţa oricăruilucru material se transformă într-una din
aceste stări. Şi la Dumnezeu, Care este Luminanecreată, [se întâmplă la fel]: sunt unii oamenicare se împărtăşesc de Lumină şi sunt luminaţi,pentru că s-au curăţit, iar alţii sunt arşi, pentrucă nu s-au curăţit ca să primească Lumina.
Cine nu are ochi cu care să vadă Lumina, acelava fi ars de Lumină. Acesta este Raiul şi Iadul,[aceeaşi Lumină, percepută diferit de oameni].

„Să ne întoarcem la valorile profund autentice!” de vorbă cu Elena Târziman, directoarea Bibliotecii Naţionale a României

interviu de Andreea Maxim

În copilăria mea, îmi amintesc că, atunci când mergeai la sat, nu era posibil să te întâlneşti cu cineva fără să-i spui bună-ziua, nu era posibil să nu respecţi un bătrân, nu era posibil să nu respecţi proprietatea cuiva. De asemenea, aveai sentimentul că aparţii unui sat, satul respectiv unei comune, iar tu aparţineai unui neam. Poate nu întâmplător cei mai îndrăgiţi eroi erau cei din cartea de istorie. Ei bine, lucrurile acestea încet, încet se adună, ajung să facă parte din tine, să te formeze… Mă rog ca neamul meu să fie la înălţimea strămoşilor noştri. Să aibă demnitatea lor, simţul istoriei, simţul datoriei şi să-şi împlinească menirea pe care i-a dat-o Dumnezeu pe pământ…

O pildă ce ne poate fi de folos tuturor… Titlul meu: bârfa te leagă cu lanţuri de fier….

De ceva timp, un bun prieten mi-a relatat într-o împrejurare dificilă, o pildă care mi-a plăcut şi m-a ajutat foarte mult. Aşadar, o postez aici pentru a vă putea folosi şi voi de dânsa:

Din viata marelui filosof grec Socrate se povesteste, pana astazi, aceasta intamplare. Intr-o zi oarecare, Socrate s-a intalnit, in calea sa, cu un cunoscut. Acela, vazandu-l, l-a oprit si i-a zis:

– Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre studentii tai?

Auzind aceasta, Socrate zise:

– Stai o clipa. Mai inainte de a-mi spune tu cele ce ai aflat, as vrea sa treci printr-un mic test, numit „Testul celor trei.”

– Trei ?

– Da, trei. Inainte de a-mi vorbi despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?

– Nu. De fapt doar am auzit despre el.

– E-n regula. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?

– Nu, dimpotriva…

– Deci, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?

Omul din fata lui Socrate a dat din umeri, putin stanjenit de situatia in care se baga de unul singur.

Socrate a continuat.

– Totusi, mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba, a folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?

– Nu, nu chiar…

In cele din urma, Socrate incheie discutia, cu o intrebare retorica:

– Ei bine, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca este adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi mai spui ?!

 

 

Procesiune cu icoana Maicii Domnului de la mănăstirea Horaiţa la Horăicioara

Izvorul Tămăduirii a fost un prilej extraordinar de a participa la Sfânta Liturghie oficiată la mănăstirea Horaiţa, o mănăstire superbă din Moldova, situată la aproximativ 30 de minute de mers cu maşina din Tg.Neamţ. Dupa slujba obişnuită, din mănăstire se porneşte o procesiune cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, spre mănăstirea Horăicioara. În câteva cuvinte, ceea ce a fost astăzi acolo, în inima munţilor, poate fi descris prin cuvinte înălţătoare ce duc sufletul omului cu gândul la dumnezeire. Amintesc că această procesiune are loc în fiecare an cu ocazia acestei sărbători, iar icoana făcătoare de minuni este cunoscută ca fiind aducătoare de ploaie.

O zi frumoasă, încărcată cu lacrimi, zâmbete şi flori…. Mai jos aveţi multe fotografii de acolo.

Hristos a înviat!

Această prezentare necesită JavaScript.