Arhivă | Ianuarie 2013

Pentru tine…

DSCI3133Mă gândeam zilele acestea la cât de repede avem impresia că se poate ajunge de la iubire la dezamăgire.  Evident, calea tinde uneori să fie mai scurtă decât am putea crede, cu toate că mie personal mi se pare extrem de dureroasă această realitate. Stările noastre sufletești sunt atât de schimbătoare, încât nici noi nu ne mai recunoaștem uneori… Cheia cred eu că este simplă: când ținem la cineva, tindem să credem că așa va fi mereu. Mai exact, spunem că acea persoană nu va mai pleca niciodată de lângă noi. Fericitul Augustin spunea că a spune cuiva „te iubesc” înseamnă „tu nu vei muri niciodată”. Din dorința aceasta, a nemuririi celui de lângă noi, vine și dezamăgirea. Atât este de cruntă și de dureroasă, încât ai impresia că nu vei mai ieși niciodată din starea aceea, că lacrimile îți vor curge neîncetat, că nu îți vei mai reveni vreodată… Lipsa rugăciunii în astfel de momente lasă urme adânci, sau mai bine zis, face ca urmele deja lăsate să nu mai poată fi șterse. Când ești dezamăgit, nu mai poți face nimic. Dar undeva în adâncul sufletului, trebuie găsită fărâma aceea de putere a ridicării.

Problemele vieții de zi cu zi fac ca tinerii mai ales să aibă impresia că nu mai are rost să meargă înainte. Sinuciderile, mai dese în ultima perioadă, ne fac și pe noi să conștientizăm indirect că viața chiar merită trăită și că acele clipe de deznădejde trebuie risipite cât mai repede cu putință. Atât de ușor este să cazi și atât de greu este să te ridici! Poate nu avem de fiecare dată istețimea necesară înțelegerii faptului că este foarte ușor să cazi, motiv pentru care judecăm cu atât de multă ușurință pe cei care aleg să își pună capăt zilelor. Greu este să te ridici, ușor tare să cazi… De putere avem și noi nevoie, iar atunci când o avem, nu ne rămâne decât să le dăm din ea și celor care nu au. Prieteni buni vom fi atunci când vom ști să ne pese cu adevărat, când vom ști să îi arătam celui de lângă noi cât valorează pentru noi. Și poate de multe ori noi vrem să facem asta, dar nu știm cum. Celălalt se mâhnește, crezând că nu ne pasă. Dar suntem oameni, greșim cu toții și de multe ori înțelegem lucrurile cu totul altfel decât sunt ele în realitate. Așadar, dacă țineți la cineva care vă mai mâhnește, nu îi întoarceți gestul cu aceeași monedă. Mâhnirea e o ispită. Ea, în majoritatea cazurilor, nu îl ajută nici pe cel care-o are, dar nici pe cel asupra căruia se răsfrânge. Și, dacă am crede cu tărie că celui mâhnit îi este foarte greu, am avea și puterea de a-l înțelege și de a-l ajuta să treacă peste. Aici cred că stă toată esența unei relații fericite: atunci când ești mâhnit să ai puterea de a nu-ți transmite starea și altora, iar atunci când cel de lângă tine este mâhnit, să ai puterea de a nu îl mâhni mai tare, sau și mai bine, de a-l ajuta să iasă din acea stare. Simplu de zis, greu de făcut, dar nu imposibil. Cu rugăciune toate se fac, nimic nu este cu neputință la Dumnezeu. Dacă ne este de folos prezența cuiva, el nu va dispărea din viața noastră. Lucrurile de la Dumnezeu sunt cele care merg lin, fără tulburări excesive.  Dacă simțiți că sunt lucruri care merg cu mare greutate, dacă simțiți că nu numai că nu vă aduc niciun folos, dar vă și dăunează, îndepărtați-le. Nu are rost să vă pierdeți în lucruri trecătoare, când Cerul ne așteaptă cu atâtea raze de soare, cu atâția fulgi de nea… Toate trec, noi rămânem sau nu… Ce contează? Cum rămânem. Și aceasta este o artă.

Aș vrea să îi zic acum, lui, cu gândul că mâine e posibil ca unul din noi să nu se mai trezească, să aibă putere în continuare și să nu uite cât țin la el. Indiferent de ispite, de mâhniri și neînțelegeri, să nu uiți că totul stă în noi. Va fi bine atât timp cât ne dorim asta, vom fi fericiți atât timp cât vom ști să ne menținem această stare de bine. Aproape sau departe, tot noi suntem. Bunătatea ne caracterizează pe toți; trebuie doar să o vedem în cel de lângă noi.

Când îți vei pune capul tău pe umărul meu, când lacrima mea va ajunge pe obrazul tău fin și se va uni cu lacrima ta, vom prinde din nou putere. Te-aștept oricând, oriunde, oricum vei fi. Sunt doar eu…

                                                                Te îmbrățișez pe tine…

Vă îmbrățișez pe voi…

Cătălina