Arhivă | Februarie 2011

În ajunul prăznuirii Noului Mucenic Valeriu Gafencu – lansarea volumului „Mărturisitorii”

 

 

 

Asociaţia Tinerii Creştin Ortodocşi vă invită JOI, 17 FEBRUARIE 2011, ORA 18.00, la conferinţa „Mărturisitorii – Minuni. Mărturii. Repere”.

Locaţie: Aula Magna a Facultăţii de Drept, Universitatea Bucureşti.

Vor vorbi: Părintele Mihai Andrei Aldea, Laurenţiu Dumitru, Ciprian Voicilă şi alţi invitaţi.

Detalii pe www.sfintii-inchisorilor.ro

Aș vrea…


Aș vrea ca tu să-mi spui acum

Că mâine ne va fi mai bine.

Și că pornind pe-același drum,

De mână pururi ne vom ține.

 

Aș vrea…tu să te pierzi pe veci,

În fruntea mea senină,caldă,

Și-ntotdeauna să te-neci

În lacrima-mi de-a pururi albă.

 

Eu nu te vreau doar azi și mâine,

Eu pentru totdeauna vreau

Să împărțim aceeași pâine,

Și din paharul tău să beau.

 

Și-atunci când bucurii vor fi

Noi împreună să zâmbim.

Noi și pe noapte și pe zi

Cărți sfinte multe să citim.

 

Când mari necazuri vom avea,

Noi împreună să le trecem.

Noi să tot știm că vom putea,

Să izbutim și-n Cer să mergem.

 

De vom avea copii vreodată,

Să-i creștem în credință tare.

Tu fi-vei credinciosul tată

Ce va putea păși pe mare.

 

Iar eu,de-oi fi o mamă bună,

Să pot să strâng la brațe-un pui.

Să câștigăm noi…o cunună.

Ceva mai bun în viață nu-i!

 

Acum tu să nu plângi,copile.

Eu sunt departe,și tu știi.

Dar tuturor,într-una zi-le

Că tu la mine ai să vii.

 

Iar eu,cu lacrimi mari pe față,

Te-oi aștepta mereu-mereu.

Te-oi aștepta întreaga viață,

Chiar fi-va bine,fi-va greu.

 

Eu te sărut pe fruntea-ți albă

Și-ușor eu ție îți șoptesc.

Mi-e dor de inima ta caldă.

Eu te aștept și te iubesc.

 

Dă-mi sens….

 

Dă-mi sens, dă-mi viață, dă-mi putere.

Dă-mi apă, dă-mi aer- nu avere.

Dă-mi lacrimă, dă-mi zâmbet și credință,

Dă-mi suflu, dă-mi minte, biruință.

 

Dă-mi dragoste și dă-mi și viață,

Dă-mi și un ac, dă-mi și o ață

Și dă-mi de vrei și o povață

Pe-atât de bună și isteață!

 

Și de mai vrei să-mi dai speranță,

Să nu mai vii nici în vacanță

Ca să vezi lacrimi pe-al meu chip,

Să nu mai vii. Atât îți zic.

 

Și de-oi vedea că nu mai zic

În nici o zi, nimic, nimic,

Atunci tu ai să știi că eu

O mână de pământ mai vreu’.

 

Sunt iar acolo, unde-am fost

Unde nimic nu are rost

Sunt iar acolo undeva,

La casa mea. La țara mea.

 

Să nu mă plângi tu niciodată,

Și de se va-ntâmpla vreodată

Să-ți uzi tu fața cristalină,

S-o faci cu mintea tot senină.

 

 

Și să încerci să vii la mine,

La-acel mormânt din cimitir.

Și-atunci când te-oi vedea pe tine,

Spre cer privi-voi în potir.